steag Republica Moldova, alegeri

Duminică 30 octombrie au avut loc alegerile pentru alegerea președintelui în Republica Moldova. Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când moldovenii pot să-și aleagă președintele prin vot direct.

steag Republica Moldova, alegeri
alegeri-republica-moldova-

Campania electorală din Republica Moldova a avut câteva caracteristici bizare, am putea spune. Doi dintre candidații cotați cu șanse să între în turul doi s-au retras din competiție, ultimul chiar cu 4 zile înaintea scrutinului. Scopul retragerii acestora din competiția electorală a fost cel de a le netezii drumul celor doi principali adversari: Igor Dodon și Maia Sandu.

Miza electorală este enormă pentru micuța țară de peste Prut, moldovenii având de ales practic între est și vest, între drumul către Uniunea Europeană și rămânerea sub influența Marelui Urs (actuala Federație Rusă). Deși este o țară minusculă pe harta lumii, se aruncă resurse importante pentru a căpăta influență asupra Republicii Moldova. Ce-i drept, miza cea mare este a României, care dorește să-i apropie pe moldoveni. Pentru a realiza acest lucru interesele României se lovesc de cele ale Rusiei, care păstrează în continuare o influență sinonimă cu existența asupra R. Moldova.

Înainte de a prezenta rezultatele alegerilor, cred că ar fi mai indicat să facem o scurtă analiză a situației modovene, pentru a înțelege mult mai bine și scorurile înregistrate în urma scrutinului.

În ultimii ani guvernele care s-au succedat la București au căutat să contureze un nou proiect de țară, după ce precedentul (aderarea la NATO și UE) a fost îndeplinit. Totuși, din criza de idei a politicienilor români, a ieșit până la urmă un proiect, destul de anemic, slab conturat și fără substanță reală – unirea cu Republica Moldova.

S-a încercat la București să se impună ca fiind un proiect visceral pentru existența României, proiect ce a fost rapid adoptat de către media și societatea civilă. Este frumos să vorbești despre reîntregirea neamului, construirea României Mari etc., dar nimeni nu vorbește și despre costurile reale ale unei astfel de realizări – unirea celor două țări. România are și ea multe probleme legate de corupție, situație economică, putere de cumpărare etc., iar o fuziune cu R. Moldova în contextul actual ar fi un dezastru (pe lângă faptul că este practic imposibilă).

Nimeni nu vorbește despre problemele și realitățile sociale ale Republicii Moldova. Corupția acolo este înzecit mai mare ca în România, situația economică este catastrofală – economia bazându-se pe agricultură, iar majoritatea moldovenilor sunt filo-ruși. Sunt foarte puțini moldoveni care doresc cu adevărat unirea cu România, iar cei care sunt în această situație sunt cei care sunt dați deoparte de către sistemul care se află a conducerea Republicii și speră ca prin unire să aibă și ei o șansă la o felie de plăcintă. La fel de mulți pozează în fanii unirii numai pentru a primi resurse de la statul român, dar în realitate în sufletul lor nu se simt deloc români, ci mai degrabă moldoveni.

Și până la urmă de ce ar vrea moldovenii de rând să se unească cu România?

România nu este o voce importantă în rândul Uniunii Europene. Și dacă R. Moldova s-ar uni cu România, nu ar fi decât a 15-a roată de la căruță, nu ar conta pentru cei de la Bruxelles. În schimb Moldova este aparent luată în seamă de către vecinul de la răsărit, cu care de altfel are cele mai importante schimburi comerciale, de care depinde financiar.

Pe de altă parte Rusia a știut să păstreze o influență consistentă în toate fostele state membre ale URSS, influență care se face simțită prin schimburile comerciale, politicienii corupți, conflictele înghețate pe fundamente etnice pe care le orchestrează. Nici R. Moldova nu face notă discordantă – are în continuare cele mai mari schimburi comerciale cu Federația Rusă, are 2 conflicte cu caracter etnic (Transnistria și Găgăuzia), iar principalii politicieni sunt pro-ruși. Nu trebuie să scoatem din calcul istoria acestui teritoriu, care a fost sub tutela rusească mult mai multe secole decât sub tutela României. Moldovenii nu au cum să uite aceste aspecte, nu uită că în perioada când făceau parte din URSS se luptau de la egal la egal cu SUA, iar în prezent sunt la coada Europei, nebăgați prea mult în seamă nici măcar de România. Este normal ca moldovenii să nutrească nostalgii după vremurile lor de glorie, care au fost alături de ruși, nu de români.

Pentru Chișinău și Republica Moldova, Bucureștiul și Bruxelles-ul sunt mult mai departe ca Moscova. Moldovenii nu pot fi ușor atrași de planurile anemice ale României de a le oferi ceva care să conteze și pentru omul de rând, cel care votează, cel care decide până la urmă soarta țării.

Faptul că Igor Dodon pro-rus, a câștigat detașat aceste alegeri, ratând la mustață câștigarea din primul tur a alegerilor, cu un procent de 48,22%, arată foarte clar care sunt realitățile sociale și ce anume doresc moldovenii.

În continuare la București se vorbește despre șansele pe care le are Maia Sandu în turul doi, dar totuși nu trebuie să uităm care sunt realitățile Moldovei și care sunt costurile unui astfel de proiect – cel al unirii sau cel al intrării Republicii în Uniunea Europeană; și mai ales cine urmează să plătească nota și care sunt până la urmă șansele reale ca această inițiativă să fie una de succes.

Alegerile din Republica Moldova – o scurtă analiză
Etichetat pe:            

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *