Siria

Siria devine tabla de șah a marilor puteri. Primele bombardamente americane asupra Siriei și a regimului de la Damasc au fost lansate astăzi (4:00 ora României; respectiv 21:00 ora SUA).

Siria
Siria

Încă de zilele trecute președintele american Donald Trump anunța că armata SUA va porni un atac asupra unor ținte militare controlate de către forțele loiale Bashar al-Assad.  Motivul ar fi anihilarea resurselor regimului sirian folosite în lansarea unor atacuri chimice asupra populației civile siriene.

Deși oficialii sirieni au negat cu vehemență existența unui astfel de atac asupra civililor, sursele independente susțin contrariul, venind cu filmări și poze care arată dezastrul provocat în urma acestor atacuri chimice. Se pune totuși problema: de ce ar lansa un regim (oricare ar fi el), un atac de amploare, cu arme chimice asupra propriului popor? Un posibil răspuns l-ar putea reprezenta faptul că regimul Bashar nu deține controlul asupra întregului teritoriu sirian și că dorește să anihileze forțele care i se opun și astfel să reinstaureze controlul asupra întregii țări. Până acum 1 an jumătate – doi, regimul de la Damasc s-a concentrat pe anihilarea forțelor afiliate ISIS (Statului Islamic), care controlau cca. o treime din teritoriul Siriei. După înfrângerile suferite de ISIS, aceste formațiuni rebele aproape că nu mai există pe teritoriul sirian, iar controlul acestor zone redevenind în mâna celor din Damasc.

După victoria împotriva ISIS, regimul lui Bashar al-Assad s-a concentrat asupra celeilalte zone din Siria pe care nu o controla și pe care a ignorat-o câțiva ani la rând. Problemele au început să apară atunci când în aceste zone s-au dezvoltat organizații care dețin controlul și care nu sunt dispuse să-l cedeze prea ușor, fiind dispuse astfel să lupte la baionetă pentru păstrarea puterii în regiunile din sud-vest.

Cum regimul sirian este de mult timp slăbit și măcinat de conflictele civile din ultimii ani, nu pare dispus să ducă în continuare o luptă de uzură cu aceste forțele rebele și urmărește să preia controlul cât mai rapid. Rebelii nu doresc să se implice într-un conflict deschis, fiind foarte slab pregătiți și dotați din punct de vedere militar și astfel apelează la luptele de gherilă, în care câmpul de luptă este în mijlocul orașelor și în mijlocul populației civile. Într-un astfel de conflic este aproape imposibil să nu apară foarte multe victime din rândul civililor, mai ales că este imposibil de să identifici inamicul atunci când el se ascunde printre civili.

Regimul de la Damasc a încercat să lanseze o serie de atacuri în zonele controlate de rebeli pentru a slabi aceste forțe ce i se opun și pentru a determina populația civilă să nu-i mai susțină și să-i adăpostească pe rebeli.

Numai că metodele aplicate de forțele loiale lui Bashar al-Assad nu sunt tocmai agreate de lumea occidentală și de normele internaționale. De aici și până la o implicare a Occidentului nu a fost decât un pas. În sferele de putere din marile țări occidentale au apărut voci din ce în ce mai puternice care susțineau o implicare colectivă în Siria pentru a distruge capacităile militare ale regimului de la Damasc și astfel o preîntâmpinare a unor atacuri similare asupra civililor.

Evident din această schimă nu putea lipsi Rusia, cea care a susținut puternic regimul lui Bashar al-Assad în ultimii ani. De ceva vreme încoace Moscova a reînceput să fie vocală, arțăgoasă și dornică de a recâștiga influența asupra fostelor zone pe care le controla politic și strategic – dovezi în acest sens avem agresiunile asupra Ucrainei și știrbirea teritorială a acesteia, redeschiderea unor conflicte înghețate în Caucaz, Republica Moldova și susținerea mișcărilor de crearea a unor zone autonome în diferite părți ale Europei.

Puterea crescândă a Moscovei a venit pe un fundal destul de anost în care în Europa există unele conflicte mocnite născute din orgolii naționaliste și din existența unui vid de putere reală marcat prin lipsa unor lideri adevărați cu viziune și cu capacitatea de a strânge forțe în jurul lor pentru derularea unor proiecte comune.

Era de așteptat ca această situație să nu mai existe mult timp, o situație în care Rusia își mărește influența în multe țări din Europa și începe să joace din ce în ce mai agresiv pe plan internațional susținând regimuri ale unor lideri mai excentrici și cu înclinații spre dictatură, să nu mai dureze foarte mult timp.

În acest context era de așteptat ca și SUA să caute să aibă un cuvânt de spus, iar în aceste momente încearcă să-l impună, folosindu-se de resursele de care dispune, resurse net superioare adversarului tradițional de la est, Federația Rusă. În ultimii ani Rusia a încercat să pară ceea ce nu este – o forță adevărată. O forță mondială nu își câștigă acest statut doar prin  discursurile liderului său autoritar sau prin susținerea unor regimuri belicoase la adresa Occidentului, regimuri de cele mai multe ori putred de corupte, ci prin câștigarea unei poziții de top și din punct de vedere economic. O economie a unei super-puteri este capabilă să ofere bunăstare propriei populații, nu doar unei elite din conducerea țării, transformată peste noapte în oligarhie.

Deja mulți încep să se teamă de un posibil conflict deschis între cele două forțe, conflict care ar putea degenera într-unul nuclear. Considerăm că în acest moment este tardiv să ne pronunțăm și că totuși nu se poate vorbi despre un război deschis între SUA și Rusia. Singura variantă posibilă este cea a unui joc de șah strategic în regiuni de mijloc – cum este Siria în acest moment.

Siria – tabla de șah a marilor puteri
Etichetat pe:                    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *