Se tot dezbat intens, de mulți ani, teme legate de rasism, care sunt oamenii cei mai rasiști, apar teorii care ne spun că trebuie să eliminăm stereotipurile și să le dăm oamenilor mai multe șanse, au apărut termeni noi cum ar fi: politically correct, care sunt extrem de ambigui, prost explicați și foarte prost înțeleși.

Recent un site cotat ca fiind unul destul de serios, publica un articol, citând surse externe, cu și mai mare notorietate și prestigiu, în care se făcea un top al țărilor rasiste.

stereotipuri

La o privire mai atentă a temei principale a articolului ne dăm rapid seama că încă din modul de abordare al temei apare o contradicție: vorbim pe toate canalele media, new-media și prin conferințele de tot soiul despre înlăturarea stereotipurilor, se discută despre cum se pot duce campanii eficiente prin care oamenii să conștientizeze că nu trebuie să-și trateze semenii în mod discriminatoriu și în realitate venim cu studii prin care catalogăm ca fiind rasiști sau mai puțin rasiști anumiți oameni. Păi nu tocmai asta încercăm să înlăturăm? Cum poți cataloga un popor ca fiind rasist, iar pe altul mai puțin rasist? Nu cumva tocmai aceste abordări duc până la urmă la crearea de stereotipuri? Până la urmă ce intenționăm să facem, să creăm stereotipuri noi pe care să le punem în locul celor actuale sau încercăm să construim o lume civilizată, tolerantă sau ne prefacem că facem asta, dar în realitate nu facem altceva decât să mai punem odată pecetea etichetării în frunțile anumitor categorii de oameni?

Înainte de a încerca să criticăm astfel de abordări, trebuie să precizăm că până la un punct astfel de catalogări pot fi justificate, deoarece omul este făcut să gândească cu concepte. Fără acestea gândirea umană practic nu ar putea să existe. De exemplu, atunci când definim termenul cană, mașină, planetă există o imagine creată asupra acestor obiecte, imagine construită în anumiți parametrii general acceptați.

Problema se pune asupra modului în care sunt construite aceste concepte, atunci când vine vorba despre oameni, grupuri de oameni. Nimeni nu se va supăra că vei spune cană – chiar dacă este una albă și alta neagră, se vor numi cu același termen, indiferent de culoare. Pentru a putea fi mai expliciți atunci când vorbim cu cineva putem intra în detalii: cana de lapte, cana albă etc. cu alte cuvinte le atribuim conceptelor noastre anumite caracteristici specifice pentru a ne putea face mai bine înțeleși atunci când discutăm cu semenii.

Lucrurile se schimbă radical atunci când începem să judecăm, folosindu-ne de concepte, având ca subiect oamenii, culturi, societăți. De această dată, detaliile legate de aceste concepte pot să facă diferența dintre genocid, ură rasială și pace și armonie. Acest lucru se datorează modului în care indivizii interacționează cu semenii și grupul de care aparțin. Individul își va însuși de la grupul de apartenență o serie de concepte și de sisteme de gândire pe care le va înghiți fără să le cearnă, analizeze și filtreze. Oricum acest lucru ar fi practic imposibil de pus în practică, nu am putea termina niciodată de făcut o astfel de analiză dacă nu ne-am baza pe alte concepte pe care le-am lua de-a gata.

Aici intervin ceea ce se numesc stereotipuri, concepte, mai mult sau mai puțin acceptate de grupuri omogene mari de indivizi, care de regulă se bazează pe o analiză superficială, dar care este rapid împrumutată de alți indivizi până ajunge să devină de sine stătătoare.

Atunci când aceste concepte se fundamentează pe analize de suprafata și primesc trăsături discriminatorii pentru o categorie socială, încep să apară și problemele. Oamenii acționează în virtutea informațiilor și cunoștințelor pe care le primesc. Dacă sursele de informare sunt diversificate, astfel de probleme au șanse foarte mici să degenereze, pentru că individul/indivizii au posibilitatea să compare conceptele și să rămână pe o cale de mijloc – neutră.

O altă problemă este legată de sedimentarea acestor concepte în cultura și conștiința colectivă. În acest stadiu vor fi extrem de greu de îndreptat anumite erori, necesitând eforturi ce se pot întinde pe parcursul mai multor generații de oameni. Cu alte cuvinte: nu poți îndrepta mentalitatea colectivă după secole sau milenii, peste noapte. Trebuie lucrat cu mare atenție să nu se piardă echilibrul și să nu se treacă într-un timp foarte scurt de la o extremă la alta.

Exact asta s-a întâmplat cu multe societăți occidentale, care au fost marcate timp de secole de curente naționaliste, rasiale, xenofobe, și care au dorit, pe buna dreptate, să îndrepte relele comise în trecut, însă într-un timp record, practic peste noapte, ducând campanii dure de contra-balansare a curentelor susținătoare de stereotipuri. Nu au luat în seamă că trebuie să se lucreze la mentalul colectiv, care este mult mai greoi și fragil decât mentalul individual, cu el trebuie lucrat cu foarte mare grijă ca să nu existe efecte de recul.

Și exact asta s-a și întâmplat, s-a scăpat de sub control demersul unor oameni de vază și al unor instituții, în încercarea acestora de a limita și mai apoi de a eradica astfel de stereotipuri din mentalul colectiv. S-a ajuns în situații extreme în care nu mai poți folosi cuvântul negru, atunci când vorbești cu o persoană de culoare, pentru că aceasta s-ar putea simți jignită. Probabil mult mai indicată ar fi fost  eventual eliminarea din conceptul respectiv – negru, a elementelor negative; ai putea să spui negru – o persoană cu origini în Africa, a cărei culoare a pielii este mult mai închisă decât a persoanelor cu origini europene. La acest concept ar trebui excluse trăsăturile extremiste și peiorative.

O eliminare a trăsăturilor negative ar fi mult mai utilă decât eliminarea termenului cu totul. Chiar dacă ar fi mult mai greu de implementat, ar fi cu siguranță mult mai greu de demontat. În caz contrar se va ajunge la radicalizare, când se va acționa cu mult exces de zel. Pe de o parte vor fi cei care susțin drepturile omului și de partea cealaltă cei care îi vor cataloga pe cei de culoare ca fiind negrii – cu toate conotațiile negative, uneori mult mai exagerat definite. În ambele situații cei care se vor afla într-una din aceste tabere vor acționa cu multe energii pentru a-și impune punctul de vedere, considerând că ei și numai ei au dreptate. Este exact acea radicalizare pe care va trebui să învățăm s-o evităm.

Uneori poate și cel care se ferește de cei de culoare, are dreptate în felul său, asta nu-i justifică eventuale acțiuni nedrepte sau extremiste asupra unor categorii sociale. Poate această persoană a avut în trecutul său antecedente nu foarte fericite legate de persoanele de culoare, iar în virtutea acestui lucru acționează în prezent. Eventual dacă nu s-ar simți atacat de către pacifiști și ca catalogat ca o persoană xenofobă, rasistă și care din acest motiv trebuie pusă la colț și tratată ca atare, poate persoana respectivă s-ar feri la rândul său mai mult de radicalizare și ar fi mai deschisă la dialog și la a accepta erorile din modul in care reacționează.

La o extremă nu trebuie acționat cu o altă extremă, pentru că ar ieși scântei. O măsură mult mai utilă ar fi acțiunea cu discernământ, analizarea cauzelor ce conduc la astfel de reacții și tratarea lor cu remediile necesare.

Revenind la articolul la care făceam referire și la studiul pe care-l cita, consider ca sunt de rău augur și trebuie evitate pe viitor. Pe de o parte evitarea promovării unor rezultate care nu fac altceva decât să inflameze și să conducă la efecte adverse, iar pe de altă parte rezultatele respectivului studiu nu sunt relevante, instrumentele folosite nefiind nici pe departe suficiente pentru un astfel de studiu, iar tema aleasă este una neconform formulată.

Și ca să dau un contra argument, parțial ce-i drept, cum poți spune că poporul român este caracterizat în general de rasism, când noi nu avem istoric cu genociduri, ba mai mult până acum 30 de ani erau foarte mulți studenți străini cu origini africane care studiau în România și erau bine veniți? Și ca să mai punctez odată: avem președinte care aparține unei minorități naționale de sub 3%, există câte un reprezentant al fiecărei minorități în Parlament, la aceștia am mai putea adăuga multe alte nume de cetățeni care aparțin unor minorități naționale sau care au origini în alte țări și care au funcții înalte în stat.

Probabil rezultatele studiului au fost influențate la rândul lor de stereotipuri și de modul eronat de abordare a problemei și de utilizare defectuoasă a instrumentelor de cercetare.

Stereotipul între concept și politically correct
Etichetat pe:        

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *