Urmăresc de ani de zile deja celebra poveste Daea şi cormoranii. Actualul ministru al agriculturii, Petre Daea, a adus în atenţia publicului problema cu această pasăre. Conform ministrului, cormoranii, ar fi responsabili cu exterminarea unor efective de peşte în România. Datele furnizate de anumite institutii din subordinea ministerului sunt de multe ori contradictorii. Unele vorbesc despre un număr de peste 150.000 de exemplare de cormorani, altele de doar 9000. Recent unul dintre şefii asociaţiilor de comercianţi din sfera pişciculturii a afirmat că cele 150.000 de păsări reprezintă de fapt mai multe specii şi subspecii de păsări care se hrănesc cu peşti.

Mai toate instituţiile implicate, cu excepţia celor ornitologice, susţin că singura soluţie pentru rezolvarea problemei este împuşcarea efectivelor de păsări. Această măsură drastică are ca argument oficial – limitarea daunelor investitorilor din acvacultură şi piscicultură. Conform unor estimări ale acestora păsările ar mânca peste 21.000 de tone de peşte anual. Peştele consumat de păsări ar reprezenta cam 15% din cât ar consuma românii.

Analiza problemei

Problema se pune în felul rumător:

  • Cine face aceste estimări şi cu ce mijloace? Am observat de-a lungul anilor că cifrele publicate de către instituţiile din România sunt neconforme. De câţiva ani tot apar ştiri legate de numărul mare de animale din ţară. Vizate au fost speciile: urs, lup, vulpe, mistreţ, ciocârlie etc. De fiecare dată cifrele oficiale erau combătute de cele ale asociaţiilor de profil sau ONG-uri.
  • Cine are interesul ca aceste animale sau păsări să fie ucise?
  • Uciderea acetor animale, ar soluţiona problema? Este singura soluţie?

O să încerc să răspund pe rând acestor întrebări.

În primul rând estimările efectuate până acum de către instituţiile abilitate au fost făcute anapoda. O să dau un exemplu în acest sens. Când s-a vorbit despre numărul mare de urşi, lupi din judeţul Braşov s-au numărat urmele din preajma apelor. Ori nimeni nu a analizat dacă sunt ale aceluiaşi animal sau a mai multora. Nu există o monitorizare adevărată a animalelor. După ce ONG-urile au publicat estimările lor, mult mai realist făcute, estimările oficiale au fost revizuite (în jos).

Având astfel de precedente ce ne face să credem că în privinţa cormoranilor s-au făcut estimări corecte? Dacă mai adăugăm că în spatele actualului ministru Petre Daease află firme şi asociaţii cu interese în piscicultură, imaginea de ansamblu începe să capete contur.

La acestea am mai adăuga şi modalitatea de estimare a daunelor. Se spune că un cormoran mănâncă zilnic cca. 3 kg de peşte (cam cât o focă de 2-300 kg).

De multă vreme tot căutăm argumente pentru omorârea unor animale: că ne atacă în pădure, că ne mănâncă peştele. În realitate problema este la oameni. Unii au interese pentru a scoate bani din taxele de vânătoare. Nu întâmplător toţi cei care au susţinut astfel de iniţiative sunt posesori de puşti de vânătoare. Şi mai toţi se declară împăţimiţi ai vânătorii. Se ştie că niveul la care se face braconaj a atins niveluri alarmante. Această problemă nu este doar în România, ci peste tot în lume. Oamenii cu bani plătesc oricât pentru a omorî un animal. Iar dacă acesta este pe cale de dispariţie se apelează la braconaj.

Evident că nu împuşcarea animalelor va reprezenta soluţia pe termen lung. Astăzi împuşcăm cormoranii că ne mănâncă peştele. Omorâm urşii că mănâncă merele din livadă. Dar nimeni nu vorbeşte despre adevărata problemă. Se distruge în nemernicie arealul natural. Fie că este vorba despre păduri sau ape dezastrul este alarmant şi continuă.

Urşii ies din pădure pentru că arborii sunt tăiaţi, cormoranii fac prăpăd în pescării pentru că în apele sălbatice nu mai este peşte.

Soluţii

Pentru cei care dau dreptate celor ca Daea şi altora ca el le propun să se gândescă la anumite aspecte: urşii au distrus livezile în ultimii 30 de ani? Urşii au distrus efectivele cinegetice? Cormoranii au dus la dispariţia faunei acvatice – specii ca nisetrul, morunul, lostriţa etc. ? Tot animalele sălbatice au distrus arealele din preajma Dunării sau din munţi?

Dacă vom merge în continuare pe o mentalitate de acest gen, o să ajungem să omorâm totul în jur, dar resurse nu o să avem în plus.

Poate un management eficient al resurselor şi business-urilor din anumite domenii ar fi mult mai indicate. Sau poate doar dacă lăsăm natura să-şi facă treaba şi lăsăm arealurile sălbatice în pace o să fie mult mai bine.

Daea şi cormoranii – eterna poveste a problemei
Etichetat pe:            

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *