Cu siguranță fiecare om care a trăit în România a auzi cel puțin odată afirmația: a fost mult mai bine pe vremea lui Ceaușescu, atunci aveam industrie, sistem de învățământ, agricultură etc.

harta Romaniei

Nu am vrut să mai scriu despre cât de aberantă este o astfel de afirmație, indiferent de către cine este susținută, dar deja am ajuns în situția în care tinerii care nu au prins nici măcar o zi în comunism ajung să susțină acest lucru – că până în 1990 în România a fost lapte și miere. Copiii și tinerii din ziua de astăzi au ajuns să creadă acest lucru datorită numeroaselor postări de pe internet (principala lor sursă de informare) și a părinților/ bunicilor lor care le spun că atunci era mult mai bine pentru că oricine avea un loc de muncă, iar astăzi poți să-ți pierzi foarte ușor job-ul și chiar dacă îți găsești rapid un altul tot ești afectat financiar.

Aceste situații se datorează în primul rând nouă, a celorlați care știm că realitatea în România din perioada comunistă era cu totul alta și tăcem și ne complacem în mizeria asta informațională. Chiar dacă erai copil atunci când a venit schimbarea de regim în 1989 sau te-ai născut după 1990, te poți documenta puțin cu privire la realitățile economico-sociale din acea perioadă.

Acum avem acces la o sursă aproape infinită de informare (cu bune și cu rele) – internetul, bibliotecile, cărțile pe care le poți citi în orice limbă dorești aduse din toate colțurile planetei. Este de regretat situația în care am ajuns ca la cca. 30 de ani de la prabușirea blocului comunist să vezi adulți și copii deopotrivă plângând după acele vremuri.

O s-o luăm cu începutul să demontăm pas cu pas toate miturile acelor vremuri. Noi o s-o facem destul de generalist (pentru că spațiul nu ne permite), dar cei care doresc să aprofundeze subiectul și îi încurajăm să facă acest lucru, pot lectura în voie articole/cărți pe același subiect cât doresc.

Industria-perla economiei românești. În fapt economia românească mergea (ca și cea a întregului bloc comunist) pe principii de multe decenii depășite. Se producea mult, prost și la costuri foarte mari, iar apoi se vindea puțin și ieftin. În primul rând se producea pe sistemul de cotă. Adică dacă tovarășul/tovarășii de sus decideau că trebuie ca producția să crească cu Ț%, tovarășii din teritoriu doreau ca producția să Ț% +ț. La prima vedere mulți nu văd nimic în neregulă în această sitație, dar pentru un om cu cunoștințe elementare de economie de piață lucrurile stau la polul opus. Nu poți produce 1 milion de șaibe dacă tu nu reușești să vinzi decât 100.000. pentru restul de șaibe chelțuielile de producție – materie primă, energie și resursă umană nu sunt acoperite, în schimp pentru cele 900.000 rămase nevândute apar și alte tipuri de cheltuieli – cu depozitarea. Probabil că după ce se privește mai în amănunt se observă că un astfel de sistem economic nu putea să continue.

O alternativă putea fi următoarea: resursele consumate pentru surplusul de șaibe să fi fost alocate pentru producerea de alte bunuri și/sau servicii, de exemplu se puteau face suruburi sau se putea investi mai mult în recalificarea muncitorilor care prin restrângerea activității de producere a șaibelor nu mai aveau de lucru.

Evident că nimeni nu s-a gândit la aplicarea unor principii sănătoase economic, iar dacă a facut-o nu a vorbit nimic pentru că nu aveai voie să-l contrezi pe tovarășul superior pentru că puteai fi condamnat că ești partizanul imperialiștilor – dușmanii de moarte ai socialiștilor/comuniștilor.

Agricultura – grânarul Europei. O altă găselniță comunistă prin care își prezentau suprarealist reușitele. România are multe zone și terenuri propice agriculturii (cultura plantelor sau creșterea animalelor), dar asta nu înseamnă că factorul uman nu contează. Pentru ca România să fie pe primul loc în Europa, ani de-a rândul, la multe capitole se apela la numeroase artificii pentru a crește forțat statistica. Ca exemplu se dădeau comenzi ca producțiile să crească an după an, la fel și cu suprafețele cultivate/exploatate.

Numai că oamenii din teritoriu, pentru a-i impresiona pe tovarășii de la centru erau foarte zeloși în a pune în practică comenzile și coroborat cu faptul că erau prost școliți declarau rezultate aberante astfel încât s-a ajuns la un moment dat ca cei de la centru să ceară să fie revizuite cotele pentru că se depășise suprafața teritoriului României. Cu alte cuvinte – o comună cu 10.000 de ha. declara că a ajuns să cultive 11.000 ha.

În funcție de aceste cote declarate se făcea calculul pentru plata datoriei externe a României. Dacă tu declari că ai 15 milioane tone de grâu, dar nu ai decât 10 milioane, diferența de 5 trebuie să vină de undeva. Și soluția a venit rapid – raționalizarea alimentelor consumate de populație – pâne pe cartelă, la care se aduga si raționalizarea curentului, apei calde și căldurii etc.

Deja începe să se contureze adevăratul peisaj al Românei comuniste.

Dacă nu este suficient putem încerca să analizăm sistemul de învățământ. Mult lăudatul sistem de învățământ nu era nici pe departe la nivelul la care se credea. În primul rând dacă românii erau atât de educați cum au ajuns să aibă 25 de ani un conducător care nu și-a terminat nici măcar ucenicia ca cizmar.

După ani de la schimbarea sistemului, moment în care au început să se facă studii reale și analize am realizat că România era țăra din Europa cu ponderea cea mai ridicată de analfabeți funțional – adică cei care oficial termină o școală dar nu au abilitățile elementare – scris, citit, înțeles a unui text în limba română la prima vedere.

Rezultatele au fost mult mai vizibile dupa 1990 când politicile publice erau luate tot de câtre cei care făcuseră școală în comunism, dar de data aceasta nu a mai fost tătucul care să îi acopere prin cenzură, iar oamenii au putut vedea și simți care erau efectele.

Aș dori ca cei care citesc aceste rânduri să nu mă creadă pe cuvânt, dar nici să se ia după părinții/bunicii lor, ci să caute cu mare atenție materiale și să le citească cu atenție pentru ca mai apoi să tragă o concluzie finală în acest sens.

 

O să pun câteva link-uri către surse ce vă pot servi ca punct de plecare în analiza viitoare:

Românii și comunismul la 28 de ani de democrație
Etichetat pe:            

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *